Viata e plina de fumusete.Observ-o.Observa lumina, copiii si fetele zambitoare. Miroase ploaia si simte vantul… Traieste-ti viata si lupta pentru visele tale !
DA…dupa cum zicea cineva ” Viata e un proces de invatare,iar noi invatam prin decizile pe care le luam,pe care le facem si daca nu am avea de luat decizii mari, nu am invata lectii mari ” – si ca urmare nu am realiza lucruri mari, deci trebuie sa iau o decizie destul de importanta, am incercat sa nu o iau, sa o aman, dar daca vrei sa faci ceva in viata ,trebuie sa te dedici total , nu poti sa faci cu jumatati de masura,de aceaa trebuie sa faci anumite sacrificii,sa te concentrezi numai asupra lucrurilor care te ajuta si sa lasi deoparte tot ce nu te ajuta si te incurca sa-ti atingi tinta… in ciuda faptului ca nu-ti place pe moment si pare dificil de indurat , intr-un viitor apropiat o sa fie util aceste sacrifcii si probabil o sa merite iar rasplata o sa fie insutita…de aceea m-am hotarat sa iau o pauza si sa ma ”rup” oarecum de lume,sa renunt la asta insemnand sa duc calculatorul inapoi la “prorietar” cu multumireile de rigoare, iar eu astfel sa ma concentrez pe odihna si pe alte activitati mai relaxante si mai utile cum ar fi cititul, odihna…si desigur in weekend , mult asteptatele si meritatele excusii si drumetii pe care le astept sa le fac …si astfel in urmatoarele 3-4 luni de zile sa ma hotarasc si sa-ma cercetez mai amanuntit pentru ce urmeaza sa fac…si indiferent de decizia pe care o sa o iau sa fiu impacat si constient ca am facut tot ce mia stat in putere si ce a depins de mine ca sa reusesc sa fac ce imi doresc . Acestea fiind spuse ne revedem peste cateva luni sa vedem ce am reusit sa facem…dar cu ajutorul lui Dumnezeu ,cu mai multa munca ,”cu multi pasi alergatori” cu un program ordonat sper sa reusesc sa fac ce miam propus si de ce nu un, o noua promovare poate ! Un om nu este distrus atunci cand este invins,e distrus atunci cand renunta…” -de aceea nu renunt ma ! Nu, nu renunt , inca nu , inca se poate, I still have a dream ! SA CREZI !!!
A fost o data un barbat perfect si o femeie perfecta. Ei s-au intilnit si deoarece relatia lor a fost perfecta s-au casatorit. Nunta a fost perfecta. Iar viata lor in doi a fost deasemenea perfecta. Intr-o seara de Craciun, in care ningea puternic, aceasta pereche perfecta mergea cu masina pe o sosea plina de curbe,cind, la un moment dat, au vazut pe cineva la marginea strazii, care se pare ca avea o pana. Era Mos Craciun cu o tolba plina de cadouri. Deoarece ei nu au vrut sa dezamageasca copiii cei multi care asteptau cadourile, perechea perfecta l-au invitat pe Mos Craciun sa se urce in masina lor pt. a ajunge sa imparta cadourile. Si asa au ajuns in scurt timp sa imparta cadourile.
Din nefericire s-au inrautatit conditiile meteorologice si cei trei au avut un accident.
Unul singur din cei trei a supravietuit. Care?
(Ginditi-va mai intai si abia apoi va uitati la raspunsul de mai jos)
Bine-nteles ca femeia perfecta. Ea este singura din cele 3 personaje care exista intr-adevar.
Toata lumea stie ca Mos Craciun nu exista…. si ce sa mai zicem de barbati perfecti…
Pt. femei, povestea se termina aici. Barbatii vor citi in continuare mai jos…
Puncte bonus pt. barbati:
Daca Mos Craciun si barbatul perfect nu exista, inseamna ca femeia a condus.
Ceea ce explica de ce s-a si intimplat accidentul…
Si inca ceva: daca esti femeie si ai citit si restul povestii, asta mai demonstreaza inca o chestie:
Femeile nu fac niciodata ce li se spune …
Deci in concluzie nici femeia prefecta nu exista… suntem oameni si perfectiunea e greu spre imposibil de atins…deci nu cautati perfectiunea …persaona perfecta, barbatul perfect sau femeia perfecta, si totusi nu acceptati COMPROMISURI ! Fiti DEMNI ! asteptati-l pe Mos Craciun, nu va luati dupa gura lumi… El chiar exista…Trust me Acceptati omul asa cum e cu rele cu greselile si slabiciunile lui si incercati sa vedeti cea ce este bun si frumos pentru ca in orice lucru rau este mereu ceva bun si folositor !
Cum trece roua, Sorbita-n crin, Cum Zboara norii Si altii vin, Cum piere-un sunet Pe-aripi de vint, Asa trec toate Pe-acest pamint.
Cu cit in lume Aduni comori, Cu cit vrei slava Si stringi splendori, Cu cit in viata Ai tot ce-ai vrea, Cu-atit plecarea E si mai grea.
Fiori si patimi Si trai slavit, Au toate-o cale Si un sfirsit. Caci toti pleca-vom,
Lasind ce-am strins; Dar unii-n pace Iar altii-n plins …
Doar pietre…care atarna atat de greu…nu le carati dupa voi !
Pe toate le-a făcut bine Dumnezeu, şi ne-a descoperit calea prin care să ajungem la Dânsul. Toată viaţa omului este un zbucium fără sfârşit, încât omul adună fără să ştie de ce, căci nimic nu rămâne cu el. Toată bogăţia şi înţelepciunea şi slava lumii acesteia pe care le adună omul, pentru cel care ajunge la adevărata cunoaştere încep să pară ca nişte pietre nefolositoare. Pietre pentru că şi bogăţia şi înţelepciunea omenească se adună cu osteneală şi oboseală, ca şi căratul pietrelor, dar cel care a înţeles zădărnicia strădaniilor omeneşti ajunge să le dispreţuiască şi să le împrăştie, şi ce este mai nefolositor decât o grămadă de pietre împrăştiate de care se împiedică toţi? Este vreme de îmbrăţişare pentru că omul din naştere se află în îmbrăţişarea păcatului şi a răului, dar cel care ajunge să cunoască zădărnicia acestuia încearcă să se smulgă şi să scape. Iar aceasta despărţire din îmbrăţişarea păcatului se dă omului cu mare chin şi luptă sufletească – văzând Dumnezeu voia omului cea bună şi osteneala lui, caută spre el şi, dăruindu-i din belşug harul Său, face să se liniştească inima lui, aducând-o la odihna şi bucuria cea desăvârşită, iar aceasta este vremea de pace…
Când eşti un rege trist
Cu mii de comori
Şi-n sala cu oglinzi
Sufletu-i diform
Coroana ta de gânduri
Atârna greu
Şi adevărul umbla
Deghizat mereu
Copilul care aleargă către mare
Măcar o dată-n viaţă să mai fii
Regatul de întrebări
Ce l-ai moştenit
Războiul fericirii
L-a pustiit
Supuşii n-au răspunsuri
Oglinzile se sparg
Eşti doar un rege trist
Rămas fără regat…
Copilul care aleargă către mare
Măcar o dată-n viaţă să mai fii
Nebunului lasă-i coroana
Regele-i liber acum.
Când erai copil
Nu te întrebai
Ce e fericirea
Nu o căutai
Copilul care aleargă către mare
Măcar o dată-n viaţă să mai fii
Nebunului lasă-i coroana
Regele-i liber acum.
Când eşti un rege trist…
Copilul care aleargă către mare
Măcar o dată-n viaţă să mai fii…
Regele-i lìber acum…
